Tiganiada

       

de Ion Budai-Deleanu

- prezentare generala -

        ( Tiganiada de Ion Budai) Actiunea operei "Tiganiada sau tabara tiganilor" se desfasoara in Muntenia in sec. al XV-lea, si are in centru ei tigani  , Ion Budai  plaseaza actiuneain vremea lui Vlad Tepes care avea de dus o lupta crancena impotriva turcilor. Vlad Tepes a inteles bine politica de centralizare a statului feudal(adica includerea tuturor categoriilor si tigani); s-a sprijinit pe tarani(inclusiv tigani) si targoveti, ingradind privilegiile boierilor si amenintandu-i cu decapitare pentru tradare.
 Tiganiada-Prolog

  Tiganiada Cantecul I

  Tiganiada Cantecul II 

  Tiganiada Cantecul III 

  Tiganiada Cantecul IV
  
  Tiganiada Cantecul V
  Tiganida Cantecul VI
  Tiganida Cantecul VII 
  Tiganiada Cantecul VIII 

   Tiganiada Cantecul IX
    Tiganiada Cantecul X
    Tiganiada Cantecul XI
    Tiganiada Cantecul XII

  Desi scopul capodoperei nu este cel eroic, ci cel satiric la adresa tiganilor ( prin tigani se intaleg si altii care tocmai asa au facut si fac", ,,find tigani ca si tine - am socotit cuvios lucru de a scrie pentru tigani nostri..., din << Epistolie inchinatoaree >>) - Ion Budai reliefeaza figura temperara a lui Vlad Tepes. ,, Cand iaca vestea in trambita suna/ Ca vin turcii cat frunza si iarba, / ca robiei tara  sa supuna", boierii au luat-o la "fuga oarba"; ,, Numai Vlad cu inima neinfranta/ Si inarmat pre paganul asteapta/ Nmic de la scopos sa nu-l dezminte;/ Toate oranduieste, toate indreapta/ Spre pieirea paganilor gloate,/ Tocma sa fie nenumarate." Portretul eroului se implineste cu fiecare episod narat in stil epopeic: ,, Asa Vlad urmand ostii cei mare/  Turcesti ordiile despartite/ Neastepetat inainte le sare/ De prin locuri ascunse, dosite./ Si atata stie a-i zatigni (stanjeni) de bine/ Cat nici macar unul viu nu ramane."/(Tiganiada )

Scriitorul patriotic Ion Budai era constient ca numai prin lupta poporul nostru poate sa se elibereze de sub jugul turcesc. ,,Lantul robiei" poate fi lupt prin lupta, cutezanta si daruire:

            ,,Un coif in cap, o sabie in dreapta,

            Inima in piept si scutul in stanga,

            Ca virtute si minte desteapta.

            Acestea sunt care pot sa infranga

            Lantul robiei tare cumplite,

            O neamul mieu de tot ovilite!"

   Expozitiunea si conflictul se cuprind in Cantul I printr-o atmosfera de real si fantastic, prin note de comic si de satiric.Tigani Urgia, fiica tiganu Satan si a Zavistiei se amesteca malefic: ,, Singur acel Vlad, de-l lasi in pace/ Gata-i prapadi paganimea/ Si-atuncea iadul tau ce face?/ Unde-ti va salva si ,,marirea"? " / Satan prin ,,ochean" vede tabara lui Mahomet, hotarand s-o ajute si vede si ,,tabara tiganeasca", intre Alba si Flamanda adunata, ,,parasindu-si viata pribeaga". (Voda le stabilise locul definitiv la Spateni intre Barbatesti si Inimoasa). Draghici batranul le spune ,,faceti-va buni asezaminte", ,,intr-o minte si o voie", ,,sa va prindeti de maini", altfel ,,Nice veti face un neam pa lume, / Ci veti fi fara tara si nume".

   Ion Budai  este un ,,excelent observator si pictor al aglomerarilor umane, al maselor vazute sub aspect colectiv" - ( Alexandru Piru). Armele, steagurile, harmalaia, numele date conducatorilor vizeaza irnoa, umorul spre a reliega scene satirice si comice. Prin fata lui Voda defileaza ciuzarii, zlatarii, fierarii, caldararii, lingurarii, aurarii. Prima ,, Ceata a lui Goleman vestita / Toti ciurari si feciori de acasa / Vai de acela care-i intarata!", ,, Armele lor cele mai cumplite/ Era furce si rude (prajini) de satra / La varf cu fier ager tinuite", ,, Steagul de manza codalba o piele/ Le era de un parang avinata pe care se aflau panglici rosi si un cerc de lemn al unui ciur, si cantau toti ,,lela". ,,Inimosul Tandelier" conducea aurarii cu ,,Sulite", ,,Sabii", ,,Steagul a sulita era toata/ De aur cu codoriste vopsita/ Si un flutur de argint invrastata / Iar orchestra bine randuita./ Canta mars in dible s-alute, / Batand la dobe anume facute."

            Ion Budai lui Parpanghel ii face un portret cu simpatie, fara note comice. T. Vianu apreciaza frumosul ,,ca un izbutut estetic", ,,ca o sinteza de mai multe atitudini si interese". Fantezia scriitorului reliefeaza o alta dispozitie sufleteasca, contemplativa pentru coducatorul argintarilor. ,, Tanarul Parpanghel mandru in fata"; mergea calare. ,,Era nalt si ghizdav la faptura, / Bun lautariu, pre bun cantaret, La toate faptele cu masura,/ Iara de inele mester ales..."

            In ,,Tiganiada", ,,sursa folclorica este vizibila in afara de improspatarea limbii cu sevele graiului folosit de popor - si in utilizarea fantasticului popular, atat in elementele de demonologie, cat si in prezentarea supranaturalului crestin, ori in descantece, vraji, traditii, credinte. Bogatul filon popular alimenteaza, fara indoiala, verva grasa, bunul simt al realitatilor evidente, bonomia tulerica frusta si reconfortanta, jovialitatea robusta ce se intalnesc in opera Tiganiada. Toate acestea legitimeaza expresivitatea autentica a multor imagini, incepand cu scenele mici ca intindere si semnificatie si sfarsind cu tablourile de vaste perspective". Raiul despre care povesteste (la nunta sa) Parpanghel ,,este edenul pantagruelic al opulentelor desfatari gastronomice, jinduita intrupare a visului celui ce a indurat lipsuri si nevoi si a rabdat de foame" - (Ioana Oana). Descrierea pitoreasca prin enumerari creeaza tabloul fantastic: ,, Dealurile si coastele toate / Sunt da cas, da branza, da slanina;/ Iar muntii si stance gurguiate / Tot de zahar, stafide, smochine;/ De pe ramuri da pa copaci / Spanzura covrigi, turte, colaci".

,,Raiul e gradina desfatata/ Intre ceriu si intre pamanat sadita", sunt numai zile senine, ,,o primavara mangaioasa", pe jos sclipesc ,,pietre scumpe si margele", ,,graunte de aur". Parpanghel l-a intalnit pe stramosul lui Jundadel - prooroc; acesta i spune ca ,,multe asteapta pe tigani rele" de va sosi ,,Ziua ha plina de bucurie"; ,,Stramosul ii dete un inel". Alegoria impresioneaza fiindca devine o modalitate (pentru marele carturat I. Budai-Deleanu) sa arate starea social-politica si istorica a celor trei Tari Romanesti. Indemul este transat: ,,Ian cauta tu prin hast inel/ Aici in hasta fantana afunda", incat Parpanghel are revelatia nebanuita:

            ,,Zarii intaiasi data trii fete

            De imparat, ca si cand ar fi robite -

            Amar plangand, nici voind sa invete;

            Pre talhari cu lacrimi umilite

            Sa salea sa plece spre omenire.

            Iar ei n-arata nici o simtire."

            ,,Doua dintr-inse era imbracate

            Ca neste doamne stapanitoare,

            Dar totusi facea slujba de argate;

            Iara una se invasmata ovilitoare.

            Da roaba era silita a face

            Orice rapitorilor sai place".

      Iadul este pedepsitor, conceput prin fantasticul popular: "Nici un soare acolo lumineaza", ci "Numai vapaile fac raza", "rauri de foc", "cazane cu smoala", dracii sunt "in pielea goala", "cu coarne in frunte, cu nas de cane", "coade spane", "ochi de buha", "picioare de capra", "si aripi de liliac in spinare". Sunt supusi caznelor (satira este vehementa) "Vanzarii si hainii ce vand sange nevinovat pentru bani", "Tiranii crunti si fara omenie/ Sed legati pe tronuri infocate", "Domnii si boierii/ Care jupesc pe bietul taran" sunt hraniti "cu catran", si in loc de apa sunt adapati cu "fiere multa amara"; Judecatorii ce lua mita/ Sa faca strambatate" sunt pusi sa cazneasca "pentru pita". Grotescul, uratul, viziunile de cosmar, terifiante concura la imaginile acestea in care bautura devine "pacura, smoala, rasina aprinsa", iar hrana "jar cu spuza deasa". Satira nu cruta nici tagma bisericeasca: "Papa vinde darurile sfinte/ Pentru galbenasi, iar patriarhul/ Din Vizant le cumpara inainte", "Toti isi prevad cele cumparate/ Ce trebuie sa fie in dar date". 

            Tigani ajunsi la locul prestabilit au dorit sa hotarasca forma statului pe care sa-l intemeieze. Sfada este tulburatoare, spiritele se agita. In cele din urma tigani se hotaraste ca fiecare ceata sa vina cu un delegat tigan la adunare.

           Tigani prin vocea lui Baroreu sustineau monarhia, el vrea "o valva" (autoritate) stapanitoare cum este "un Dumnezeu, un suflet, un soare", "Cum trupupl omenesc un cap are/ Care poarta si povatuieste/ Toate celelalte madulare...". Slobozan - cel care sustine republica - critica monarhia caci cu timpul "se muta in despotie", Monarhul "este neajuns la minte" sau "trandav, nebagatoriu de sama", impresurat cu "curteni sau ciocoi de curti", "vicleni", "fara lege", "plini de intrige", incat "Strambatatea isi pune tronul sus,/ Robia lanturile-si gaseste/ Tirania toate obladuiest". Metaforele depreciative vehiculeaza ideile - monarhul "Este un vierme pus la radacina/ A unui copaciu cu desfatate...", "Acel mititel Carete (cariu)/ Pe incet dedesupt incepe a roade/ Maduha imprejur si pe indelete...".

         Slobozan sustine forma statala  - republica "patria ca dulce mama", iar"omul slobod il face si viteaz", "Ba-l mangaie in vreme de nacaz"; "In republica omul sa radica/ La vrednicia sa cea deplina/ Fie de viata mare sau mica".( tiganiada )

      Se sustine si o forma intermediara pentru creerea noului stat tigan 'dento-aristo-monarhiceasca", fiindca "Toti oamenii la fire/ Sa nasc intr-un chip, prin o tocmeala,/ Nice s-afla intre dansii osabire" (ideea dreptului natural, oamenii sunt egali in fata naturii). Socoteste ca legile rationale pot aduce binele: "Legea sa fie, sa ne domneasca", "sa izvodim", "legi bune si drepte". De asemenea, "nici o dregatorie/ Sa fie pururea traitoare/ C-acesta-i un fel de despotie", caci "dregatorii sa muta in orinda" si rod "Frunza pomului cetatenesc"; ,,Norodul are sa stapaneasca/ Prin persoanele alese delagate". Scriitorul pare a imbratisa aceasta forma de organizare a statului. Prin glasul lui Janalau se cristalizeaza aceasta idee:

            " Adica pusera sa nu fie

            Stapanirea lor nici monarhica,

            Nici orice feliu de aristocratie,

            Dar nici cu totul democrateca,

            Ci demo-aristo-monarhiceasca

            Sa fie si asa sa se numeasca".

      (Tiganiada ) ,,In cultura si literatura noastra, figura lui Ion Budai este cu totul remarcabila, iar opera sa prezinta o importanta deosebita, bogata in semnificatii. Personalitatea masiva de carturar crescut din realitatile romanesti si permanent transilvanean vadeste in activitate sa o suma de preocupari strabatute de elanul unui inalt ideal patriotic, social si national" - (Istoria literaturii romane. Edit. Academieiion rezumat).